Living on my own

reunt la tine.de data asta pentru totdeauna.nu mai astept.am si eu orgoliul meu si cred ca l-am calcat de prea multe ori  pentru un om care ma considera doar un plan de salvare in caz ca totul merge prost.nu sunt fraer,am stiut de la inceput ce vrei de la mine,vroiai sa fiu omul fericit caruia puteai la sfarsitul zilei sa ii spui problemele tale,gandurile si sentimentele.vroiai sa fiu el.Nu te mai vreau in viata mea si te alung cu totul din inima si sufletul meu odata pentru totdeauna.nu mai suport sa stau in loc pentru tine.esti inca un copil.crezi ca tot ce zboara se mananca?poate.dar nu crud.incearca sa iti vezi de viata ta si promit ca o sa fac si eu la fel.have a nice day,month,life.

the great pretender

Toata viata,sau de cand ma stiu,chiar de mic copil,de cand am intrat prima oara pe portile scolii am fost un clovn.Am jucat rolul unui clovn trist plin de secrete,mereu pus pe glume de tot felul,incercand sa inveseleasca lumea,sa  o faca sa isi dea seama ca viata nu e asa de lunga ca sa iti poti permite sa plangi.chiar si pentru o secunda.cand eram in clasele mici faceam pe clovnul,ma facea sa par,cel putin in viziunea mea,un om interesant.am avut mult de suferit din cauza asta.mama a fost nevoita sa ia masuri si sa ma mute la alta scoala.la scoala cea noua n-am fost prea bine-primit,asa ca nu am putut sa imi asum din nou acel rol desi spiritul acelui rol inca era in mine.a urmat gimnaziul,perioada in care mi-am cunoscut cei mai buni prieteni pe care ii mai am si azi.in gimnaziu a fost diferit.eram deja aproape adolescent dar mi-se permitea sa fiu copil si m-am jucat cu lucrul asta.putin prea mult.glumele mele cateodata deranjante si gestica mea lasciva nu m-au ajutat delok.am fost nevoit sa schimb din nou scoala,ducandu-ma la una mai din centru.Aici am gasit tot soiul de oameni deranjati pana peste cap de persoana mea.ajunsesem  sa ma izolez de toata lumea.nimeni nu ma agreea,nimeni nu ma vroia langa el.am incercat sa imi canalizez frustrarile si neimplinirile intr-un sport.pot sa spun ca acolo am gasit un colectiv strans,unit,care m-a primit cu bratele deschise  fara sa se gandeasca prea mult la aspecte legate de rasa,culoare si religie.puteam sa imi creez o noua identitate in acel mediu.dar nu am facut-o.si imi multumesc MIE pentru asta pentru ca oricum m-au acceptat,dupa mult efort,multa munka si devotament am ajuns sa am rezultate bunicele.Asta m-a ajutat foarte mult la liceu.mi-a dat speranta ca pot fii cine vreau sa fiu.in foarte scurt timp i-am pacalit pe toti sa creada ca sunt un om cu picioarele pe pamant,care stie ce vrea de la viata.totul merge bine pana acum.

Friends

Prieteni.de mult vroiam sa-i laud pe ai mei.pentru ca am de ce.putini cum sunt,nu m-au dezamagit niciodata.nu o sa ii enumar pentru ca unii o sa citeasca si o sa se supere ca nu i-am inclus si pe ei in aceasta stricta categorie.
Sa ne gandim putin la ce inseamna prieten.Prieten e acel om care daca ar muri,ar duce parte din tine cu el in mormant.E acea voce pe care nu poti sa nu o asculti si sa nu o intelegi,acel om pe care vrei sa il ajuti cum poti si cateodata chiar sa il certi daca a gresit  cu lucrurile din viata lui.
Eu am doar trei asemenea oameni in viata mea.M-au ingrijit cand am fost bolnav,au fost langa mine cand am ras,au plans cu mine cand ma paraseau fetele sau cand ma certam cu parintii.tremurau cu mine la filme de groaza si ma ajutau la orice a-si fii avut nevoie.ii iubesc.

A fost.

A fost odata,chiar ca niciodata,o poveste frumoasa de dragoste intre doi copii ce se iubeau.pare pleonasm.nu e.Ei bine,exista si povestile acelea de dragoste care nu se materializeaza.stau si cresc  in adancul sufletului dar nu pot fii impartasite pentru ca cineva sau ceva sta in calea lor.totul incepe cu o privire,poate un cuvant sau o atingere,sa fiu sincer,nimeni nu stie cum incepe.te trezesti inconjurat de sentimente,parca neputincios.incerci sa o faci sa mearga, ii spui celuilalt ce ai pe suflet,vorbesti din inima,dar parca nu te aude.si te doare .Rau.dar nu poti sta in fata destinului,a faptului ca voi doi pur si simplu nu trebuie sa fiti impreuna.poate asa a fost sa fie.poate mereu o sa existe asa iubiri.sper ca din ce in ce mai putine,pentru ca nici oamenilor care imi vor raul nu le-asi dori sa aiba parte de asa ceva.te ard pe dinauntru si te fac sa iti doresti sa nu mai iubesti din nou.te fac sa iti dai seama ca traiesti doar pentru persoana iubita si ca ai fii in stare sa renunti la tot pentru ea.chiar tot.si nu se termina brusc.nu,se termina incet,dureros,cu puterea a zeci de mii de ace ce inteapa sufletul repetat dupa fiecare cuvant rostit de persoana la care tii.te fac sa simti ca iti pare rau pentru tot,chiar daca nu ai facut nimic,iti pare rau pentru fiecare lacrima pe care ai scurso pentru acea persoana si sa iti doresti ca ea,daca nu o sa fiti impreuna,macar sa isi dea seama intr-o zii cat de mult ai iubit-o si cat de mult ti-ai dorit  sa fii langa ea,sa o protejezi,sa o asculti si sa scurga si ea macar o lacrima pentru acea iubire in fata careia a stat in cale.

ahh

a fost ceva foarte confuz.ca un inceput  lin de primavara,ca si cum racoarea iernii incepea sa se domoleasca in fata primaverii,dar cu pasi inceti.niciunul nu stia  ce vroia celalalt.stiam doar ce vroiamamandoi.ma privea tandru,eu stateam cu privirea in pamant,dar din cand in cand  ma uitam la ea,cand stiam ca nu ma fixeaza cu privirea,imi era frica,recunosc.mintea imi soptea tot felul de ganduri,dar nu o ascultam,eram prea atent la felul cum  ma privea.incercam sa imi revin"trezeste-te.e doar un un vis".nu era.nu de data asta.nu pot sa zic mai mult,tot ce pot sa zic e ca a fost ceva mai mult decat o privire trimisa pana in adancul sufletului,intr-o camaruta mica,intunecoasa,sub privirile spectatorilor mirati ce se uitau pe gemuletul usii.

nervi

Devine penibil.incep sa nu mai suport.are mintea mai ciudata ca a mea.ma iubeste,dar nu vrea sa ne vedem unul pe altul,nu vrea sa ne auzim,nu vrea nimic.habar nu am ce vrea. m-am saturat sa imi fie dor de ea.incerc sa ma linistesc pentru ca nu vreau sa ma supar,in ultimul timp,indiferent de motiv,daca ma supar,ma inteapa inima.nu vreau sa ii spun pentru ca o sa se ingrijoreze.vreau doar sa termine cu prostiile si sa ne traim povestea de dragoste.sau macar sa imi spuna de ce nu si-o doreste si sta in calea ei.culmea e ca ma enerveaza ceea ce odata m-a facut sa ma indragostesc de ea.incapatanarea dusa la extrem.