a fost ceva foarte confuz.ca un inceput lin de primavara,ca si cum racoarea iernii incepea sa se domoleasca in fata primaverii,dar cu pasi inceti.niciunul nu stia ce vroia celalalt.stiam doar ce vroiamamandoi.ma privea tandru,eu stateam cu privirea in pamant,dar din cand in cand ma uitam la ea,cand stiam ca nu ma fixeaza cu privirea,imi era frica,recunosc.mintea imi soptea tot felul de ganduri,dar nu o ascultam,eram prea atent la felul cum ma privea.incercam sa imi revin"trezeste-te.e doar un un vis".nu era.nu de data asta.nu pot sa zic mai mult,tot ce pot sa zic e ca a fost ceva mai mult decat o privire trimisa pana in adancul sufletului,intr-o camaruta mica,intunecoasa,sub privirile spectatorilor mirati ce se uitau pe gemuletul usii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu