A fost.

A fost odata,chiar ca niciodata,o poveste frumoasa de dragoste intre doi copii ce se iubeau.pare pleonasm.nu e.Ei bine,exista si povestile acelea de dragoste care nu se materializeaza.stau si cresc  in adancul sufletului dar nu pot fii impartasite pentru ca cineva sau ceva sta in calea lor.totul incepe cu o privire,poate un cuvant sau o atingere,sa fiu sincer,nimeni nu stie cum incepe.te trezesti inconjurat de sentimente,parca neputincios.incerci sa o faci sa mearga, ii spui celuilalt ce ai pe suflet,vorbesti din inima,dar parca nu te aude.si te doare .Rau.dar nu poti sta in fata destinului,a faptului ca voi doi pur si simplu nu trebuie sa fiti impreuna.poate asa a fost sa fie.poate mereu o sa existe asa iubiri.sper ca din ce in ce mai putine,pentru ca nici oamenilor care imi vor raul nu le-asi dori sa aiba parte de asa ceva.te ard pe dinauntru si te fac sa iti doresti sa nu mai iubesti din nou.te fac sa iti dai seama ca traiesti doar pentru persoana iubita si ca ai fii in stare sa renunti la tot pentru ea.chiar tot.si nu se termina brusc.nu,se termina incet,dureros,cu puterea a zeci de mii de ace ce inteapa sufletul repetat dupa fiecare cuvant rostit de persoana la care tii.te fac sa simti ca iti pare rau pentru tot,chiar daca nu ai facut nimic,iti pare rau pentru fiecare lacrima pe care ai scurso pentru acea persoana si sa iti doresti ca ea,daca nu o sa fiti impreuna,macar sa isi dea seama intr-o zii cat de mult ai iubit-o si cat de mult ti-ai dorit  sa fii langa ea,sa o protejezi,sa o asculti si sa scurga si ea macar o lacrima pentru acea iubire in fata careia a stat in cale.